Ne grupasem în echipe mici.
Şi fumam pe la garduri.
Anii optzeci tocmai se sfârşeau.
Aproape.
Ceauşescu trăia.
Şi noi.
Aproape.
Crispaţi.
Bruni de la câmp şi de la oaste.
De la pierdut vremea.
De la foşnit cărţi şi alte discuţii.
Bruni.
De frică şi necaz.
Lejeri.
Eficienţi la durere.
Tăcuţi.
Beţi.
Ne grupasem.
Echipe mici.
Trăiam pe scurt.
Eficient.
Dormeam.
Lăfăiţi în fum de Carpaţi
şi adesea beţi.
Vremea trecea.
Împiedicat.
Încet şi repede.
Păcat.
Ceauşescu murise.
Aproape.
Noi strănutam,
Citeam,
Muream.
Păcat.
Aceleaşi grupuri mici
Şi vesele.
Eficiente până la urmă.
Urma să vină minerii.
Ioan Buteanu
4 comentarii:
Excelenta poezia. Evocativa pana la a da senzatia anilor optzeci tarzii in Romania. Sau poate am aceleasi iluzii retrospective cu dl. Buteanu.
Multumesc. Poezia traieste inca o viata prin comentariul Dumneavoastra.
Buna poezie. Titlul nu s-ar putea traduce in romana?
De ce?
Trimiteți un comentariu