Vântul prin pagini

Pe la jumătate

În carte nu se mai întîmpla nimic,

Se adunau doar câteva veşti,

Necitite,

Pagini lipite,

Inima mea

Moartă, neclar.

Un înger

Care arată ca ma-ma

Se luptă cu mine.

În piept

Inima mea

Nu-i poate răspunde,

Moartă, neclar:

un ou de păduche,

un ou de sidef,

comoara mea,

bravura mea,

mult admirată,

moartă,

neclar.

Îngerul pe care-l cert ca pe mama

Zdrobeşte în pumn

Comoara mea sclipitoare,

Un ou de păduche

mai mic,

Care acum, şi în fine, doare

O pasăre

mai mică,

leşinată de frig,

încleiată în lacrimi,

Ceva

Imprevizibil,

Invizibil, ilizibil,

Ţopăie a păduche,

A buche

Şi mai apoi, începe să zbur(de)

Vântul prin pagini.

Ioan Buteanu

Remember the eighties

Ne grupasem în echipe mici.

Şi fumam pe la garduri.

Anii optzeci tocmai se sfârşeau.

Aproape.

Ceauşescu trăia.

Şi noi.

Aproape.

Crispaţi.

Bruni de la câmp şi de la oaste.

De la pierdut vremea.

De la foşnit cărţi şi alte discuţii.

Bruni.

De frică şi necaz.

Lejeri.

Eficienţi la durere.

Tăcuţi.

Beţi.

Ne grupasem.

Echipe mici.

Trăiam pe scurt.

Eficient.

Dormeam.

Lăfăiţi în fum de Carpaţi

şi adesea beţi.

Vremea trecea.

Împiedicat.

Încet şi repede.

Păcat.

Ceauşescu murise.

Aproape.

Noi strănutam,

Citeam,

Muream.

Păcat.

Aceleaşi grupuri mici

Şi vesele.

Eficiente până la urmă.

Urma să vină minerii.

Ioan Buteanu